Facebook Twitter

Pajiştea uitării

Carles Miralles

Tavan ceresc brăzdat de nori negri;
te uiţi la cei doi chiparoşi:
singuratici, unduiesc
de umedă dorinţă sub vîntul
care a încins absurdul ca pe marea cenuşie şi palidă;
stînci abrupte,
faleză înaltă şi oribila frunte
diformă cu golul întunecat al unui unic
ochi orbit urmărindu-ţi atent inima,
tremurătoare lîngă abis
şi aţîţată de roşia himeră a focului.
Va îngheţa la noapte.
Mai departe de locul unde-ţi sărea
inima, se întinde neagra pajişte
brumată a uitării.

Umbra zilei, ca de sînge, Iaşi: Ars Longa, 2010.
Traduït per Christian Tămaş
Christian Tămaş, 2011. Foto: Brânduşa Tămaş
Cercador de traductors
A-B-C-D - E-F-G - H - I
J - K - L - M - N - O - P - Q - R
S-T-U-V-W-X-Y-Z
Amb el suport de: